MI-E DOR... !
Suspină sufletul umplut de dor,
După cântarea dulce-a stelelor.
Dorul aprins pe unda viselor,
Spre eternitate-i veşnic călător.
Şopteşte dorul stins sub durere,
Cerând în rugăciune azi putere.
Să crească credinţa-n nemurire,
Îmbrăcată toată în neprihănire.
Mi-e dor de veşnica bucurie,
Cu florile nemuriri-n câmpie.
Dorul mi-e cuprins de gelozie,
Nerăbdător aşteaptă să vie,
Norul, cel plin de slavă, cu Isus.
Tânjind să se înalţe tot mai sus,
Oftează-n tainic dor, după Isus.
Cu dor nespus, de Cetatea de Sus.
Unde Isus pregăteşte un loc,
Unde lacrimi nu vor mai curge ioc.
Şi îngrijorări nu vor fi de loc.
Aprins e dorul de-al iubirii foc.
Sufletul umplut de dor suspină,
Ca Isus, cât mai curând să vină,
Cu Primăvara, veşnică grădină.
Statornică în Ţara de lumină.
Oftează inima tot mai puternic.
Şi dorul creşte după Tatăl veşnic.
Mi-e dorul zi de zi tot mai cucernic,
După zborul cosmic, tot mai dornic.
Amin!